ACTEDO susține Avocatura Altfel și reglementarea avocaturii pro bono în România

În România, avocatura pro bono nu este reglementată, nefiind nici interzisă, însă nici încurajată, iar acest lucru se reflectă în numărul mic de avocați care practică avocatura pro bono și în lipsa unei culturi a implicării avocaților în comunitate, în special în ceea ce privește susținerea celor mai vulnerabili membri ai societății. În orice stat democratic, avocatura pro bono este gândită ca un garant al drepturilor fundamentale și vine în completarea ajutorului public judiciar - un serviciu oferit de stat în anumite cauze penale sau în cauze civile pe criteriul lipsei mijloacelor financiare. În România, pragurile de acordare a ajutorului public judiciar sunt printre cele mai scăzute din Europa, oferindu-se persoanelor al căror venit mediu net lunar pe membru de familie este sub 300 de lei[1]. De asemenea, rata mare a abuzurilor de drepturile omului și a sărăciei (în 2013, 40% din populația României se află în risc de sărăcie și excluziune socială[2]), precum și înțelegerea precară a vulnerabilității anumitor categorii sociale în cadrul profesiei juridice[3] constituie bariere reale în accesul la justiție al tuturor.

Cu toate acestea, Uniunea Națională a Barourilor din România descurajează explicit avocatura pro bono, eliberând în octombrie 2016 o normă metodologică privind reglementarea procedurii de acordare a asistenței juridice cu titlu gratuit și, implicit, a celei pro bono. Norma alocă Decanilor Barourilor din țară dreptul exclusiv de a aproba cererile de asistență juridică gratuită doar „în cazuri de excepție”, dacă există dovada „lipsei de mijloace materiale” a solicitantului și dacă „drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere”. Nu se specifică, însă, care sunt cazurile excepționale sau cum se cuantifică prejudicierea prin întârziere.

În acest context, ACTEDO salută și se aliază demersurilor de încurajare a avocaturii pro bono cuprinse în cadrul unui proiect de modificare a Legii 51/1995 privind profesia de avocat, propunând, printre altele, introducerea unor prevederi ce fundamentează legal avocatura pro bono. Proiectul a fost inițiat de Avocat Dan-Sebastian Cherteș și analizat de o comisie formată din 13 avocați din Baroul Cluj, iar în luna martie forma finală a acestuia va fi discutată la Adunarea Generală a Baroului Cluj. În cazul în care se va bucura de susținerea avocaților clujeni, proiectul va fi mai apoi adus în discuție la nivel național cu ocazia Congresului Avocaților din 2017.

De asemenea, ne bucurăm să anunțăm că ACTEDO a devenit partener al Avocaturii Altfel, o inițiativă extrainstituțională și platformă ce își dorește reînnoirea profesiei de avocat, în special în ceea ce priveșțe legislația profesiei. Avocatura Altfel susține avocatura pro bono și se va implica pe viitor în popularizarea acestei forme de implicare socială a avocaților.

Credem cu tărie că avocatura pro bono nu este doar un deziderat, ci o necesitate pentru a proteja drepturile fundamentale ale persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate și un mecanism de consolidare a democrației, întrucât încurajează cooperarea dintre actori sociali, din interiorul și din afara sistemului de justiție.

[1] Art. 12, alin. 1, OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

[2] Eurostat, People at risk of poverty or social exclusion.

[3] Un studiu al Consiliului Superior al Magistraturii arată că majoritatea respondenților din cadrul instanțelor consideră, de pildă, că persoanele infectate cu HIV/SIDA (62% dintre respondenți), romii (60%), copiii (59%) sau mamele singure (55%) nu se află printre categoriile de grupuri vulnerabile. – Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției (2014), Access to justice for vulnerable groups in Romania.

Alexandra Columban