Când vor fi create centrele integrate pentru victimele violului? ONG-urile solicită un răspuns de la Ministrul Sănătății

ONG-urile din rețeaua Rupem tăcerea despre violența sexuală și din Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor au transmis o scrisoare deschisă Ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, prin care solicită să le fie aduse la cunoștință demersurile întreprinse până în prezent pentru crearea centrelor integrate pentru victimele violului în cadrul unităților de primire urgențe. De asemenea, acestea au invitat Ministerul Sănătății să se implice în Campania celor 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor, care debutează în data de 25 noiembrie.

Redăm scrisoarea mai jos:

Stimate Domnule Ministru,

Începând cu luna august 2015, reprezentanți ai Rețelelor non-guvernamentale Rupem tăcerea despre violența sexuală și Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, semnatarii prezentei scrisori, s-au întrunit periodic în cadrul unui grup de lucru intersectorial cu reprezentanți ai instituțiilor publice cu atribuții în prevenirea violenței împotriva femeilor, din partea Ministerului Sănătății participând domnul dr. Daniel Verman, Consilier Superior Direcția Generală de Asistență Medicală și Sănătate Publică. În cadrul grupului de lucru s-au discutat măsuri de protecție și sprijinire a victimelor violenței de gen, în contextul realizării obligațiilor statului român prevăzute de Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și de Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (Directiva victimelor)[1].

Proiectul de lege privind ratificarea Convenției de la Istanbul a fost promulgat în luna martie a acestui an[2] și a intrat în vigoare la data de 1 septembrie[3]. Salutăm pe această cale decizia Guvernului României de a-și asuma astfel o serie de măsuri pentru protecția și dezvoltarea serviciilor specializate pentru victimele violenței de gen. Așa cum prevede Articolul 25 al Convenției, România are obligația de a oferi servicii specializate și adecvate victimelor violenței sexuale, indiferent dacă aceasta survine în cadru familial sau nu, iar formula asupra căreia a convenit Executivul este înființarea de centre de sesizare și sprijin a cazurilor de criză în urma violului, așa cum a fost propus de cele mai bine de 20 de organizații de femei și drepturile omului implicate în procesele de consultare cu societatea civilă. De asemenea, apreciem eforturile depuse de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, la solicitarea căreia Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” a aprobat introducerea unui kit pentru prelevarea probelor biologice în cazurile de viol. Într-un interviu recent acordat publicației Dilema Veche, Andra Croitoru, Secretar de stat ANES, declara:

„Propunerea ANES vizează înființarea și funcționarea unor servicii integrate de urgență destinate victimelor violenței sexuale în cadrul unității de primire a urgențelor din cadrul spitalelor județene. Aceste servicii vor putea acorda trei tipuri de asistență de specialitate: servicii medicale asigurate de către un asistent medical, servicii de consiliere prin intermediul unui asistent social și servicii de medicină legală asigurate de către un medic legist (la solicitarea poliției).”[4]

Întrucât înființarea și coordonarea acestor centre de criză în urma violului sunt de competența Ministerului Sănătății, vă solicităm clarificări privind stadiul acestui proiect, precum și informații despre modalitatea de funcționare a acestora. Nu în ultimul rând, în apropierea debutului Campaniei de 16 zile de activism împotriva violenței asupra femeilor, subliniem importanța asumării de către statul român a obligațiilor față de victime, asigurându-le acestora sprijinul de care au nevoie.

Ne exprimăm încrederea că instituția pe care o reprezentați va lua măsurile necesare pentru a înființa centrele de criză în urma violului într-un timp cât mai scurt și vă asigurăm de întregul nostru sprijin și disponibilitate de a colabora.

Cu stimă,

Rețelele neguvernamentale Rupem tăcerea despre violența sexuală și Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, formate din:

Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO), Cluj-Napoca
Asociatia pentru Libertate şi Egalitate de Gen (A.L.EG.), Sibiu
Asociaţia Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA, Bucureşti
Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei ARTEMIS, Cluj-Napoca
Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii – IEESR, Târgu Mureş
Asociaţia FRONT, Bucureşti
Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Bucureşti
Asociaţia TRANSCENA, Bucureşti
Asociaţia ANAIS, București
Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome - E-ROMNJA, București
Societatea de Analize Feministe – AnA, București
Fundaţia SENSIBLU, București
Asociaţia GRADO - Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, Bucureşti
Fundaţia Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară - CMSC, Iași
Asociația Pas Alternativ, Braşov
Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România, Timişoara
Societatea Doamnelor Bucovinene, Suceava
Asociația ATENA DELPHI, Cluj-Napoca
Asociaţia „Victorie Împotriva Violenţei, Abuzului şi Discriminării – V.I.V.A.D.”, Cluj-Napoca
Asociația SEVA – Șanse egale – Valoare – Autoritate, Suceava
Asociația SPICC - Solidaritate, Participare, Incluziune, Comunicare, Cooperare, Timișoara
Asociatia Quantic, București
Asociația All for Family, Constanța
Asociația Femeilor Universitare, București
Asociația VIS, Constanța
Asociația Psihosfera, Brașov
Romanian Women’s Lobby
Asociația PLURAL, București
Asociația EMA
Centrul de Studii în Idei Politice (CeSIP)

[1] Vă reamintim, în acest sens, prevederile Directivei 2012/29/UE referitoare la victimele violenței de gen, inclusiv a violenței sexuale:
- „Femeile victime ale violenței bazate pe gen și copiii acestora necesită adeseori un sprijin și o protecție deosebite din cauza riscului ridicat de victimizare secundară și repetată, a riscului de intimidare sau de răzbunare asociat unor astfel de violențe.” (considerentul 17)
- „Statele membre se asigură că victimele primesc [...] informații, fără întârzieri inutile, încă de la primul contact cu o autoritate competentă, pentru a permite acestora să își exercite drepturile prevăzute de prezenta directivă.” (articolul 4 alineatul(1))

[2] http://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L633&an_cls=2015

[3] http://www.agerpres.ro/comunicate/2016/09/01/comunicat-de-presa-deputat-psd-ana-birchall-12-32-15

[4] http://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/pasi-pentru-protectia-victimelor-violentei-domestice#

Descărcați scrisoarea în format pdf aici.