Reușită a Rețelei Pro Bono pentru Drepturile Omului: persoană cu dizabilități câștigă în instanță dreptul la asistent personal

În ianuarie 2016, cazul unei persoane cu dizabilități a fost preluat prin Rețeaua Pro Bono pentru Drepturile Omului: domnului M., vârstnic diagnosticat cu Parkinson, demență mixtă și tulburare afectivă bipolară pentru care necesita îngrijiri permanente, i se refuzase dreptul la asistent personal, asemenea multor persoane din România aflate în situații vulnerabile similare. Doi ani mai târziu, după nenumărate apeluri, recursuri și amânări, instanța i-a dat câștig de cauză Avocatei Paula Dora Călian, care a instrumentat exemplar cazul în regim pro bono: domnul M. a primit încadrarea corectă în grad de handicap (grav), dreptul la asistent personal remunerat și plată retroactivă din 2015 a indemnizației care i se cuvenea.

Istoricul cazului

Domnul M. locuiește în județul Mureș și suferă de Parkinson, demență mixtă și tulburare afectivă bipolară, afecțiuni ireversibile și fără posibilitate de ameliorare. În 2013, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din județul Mureș l-a încadrat pe domnul M. pe termen nelimitat în gradul de handicap „accentuat”, însă în 2015 aceeași Comisie a modificat gradul de handicap în „mediu”, un grad inferior, prin eliberarea unui nou certificat.

În ianuarie 2016, Avocata Dora Călian, membră în Rețeaua Pro Bono pentru Drepturile Omului, a preluat cazul domnului M., acordând familiei acestuia asistență și reprezentare juridică gratuită în vederea încadrării în gradul de handicap „grav” care, pe lângă o indemnizație de handicap mai mare, i-ar fi permis soției domnului M. să fie remunerată în calitate de asistent personal pentru îngrijirile pe care i le acorda oricum soțului ei.

Inițial, atât contestația familiei împotriva hotărârii Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cât și cererea de chemare în judecată trimisă Tribunalului Mureș au fost admise (în august 2016, respectiv ianuarie 2017), însă doar în parte, cu reînscrierea în gradul de handicap „accentuat”. Av. Dora Călian a fost dezamăgită de soluție, dar și de amânarea cauzei de trei ori în condițiile în care cazurile care implică persoane cu dizabilități se judecă, de regulă, de urgență. Pentru domnul M. și familia sa, aceste amânări au avut ca efect neacordarea drepturilor cuvenite.

Aproape doi ani mai târziu, după un proces anevoios, Curtea de Apel Mureș a acordat domnului M. și Dorei Călian câștig de cauză în noiembrie 2017: a admis nu doar schimbarea încadrării în grad de handicap „grav” și, implicit, dreptul la un asistent personal plătit, ci și plata retroactivă din 2015 a indemnizației. Din nefericire, anii de nedreptate și întârzieri și-au lăsat amprenta asupra domnului M. care a decedat la scurt timp după pronunțarea hotărârii.

Soluționarea din punct de vedere juridic a cazului domnului M. este totodată un semnal puternic că avocatura pro bono poate fi singura cale pentru multe persoane aflate în situații vulnerabile, când numeroase bariere – dizabilitatea, vârsta, situația financiară – le împiedică accesul efectiv la justiție:

„Bătălia în cauză a devenit mai strânsă decât mă așteptam, dar cel mai mult pentru mine a contat încrederea pe care am avut-o în dosar, în drepturile pe care le-am cerut și relația construită cu familia solicitantului. M-am convins din nou că toți oamenii au dreptul la justiție, problemele juridice nu apar doar la cei cu posibilități financiare, sărăcia putând fi realmente distrugătoare chiar și pentru actul de justiție. Spun asta în contextul în care, certificatul de handicap contestat de noi a fost din anul 2015, iar autoritățile în cauză, deși noi ne judecam deja, au continuat să-i emită solicitantului certificate nelegale și în următorii ani, respectiv în anii 2016 și 2017. E evident, așadar, că solicitantul avea nevoie de un avocat ca să se protejeze împotriva abuzurilor, numai pe calea procesului reușind să le stopeze. În New York, spre exemplu, nu poți fi admis în barou fără să lucrezi în prealabil 50 de ore pro bono, ceea ce mi se pare fantastic și foarte sănătos inclusiv în dezvoltarea avocaților. După această „experiență” care a durat aproape 2 ani, pot spune că dosarul va rămâne pentru mine ca un corolar al convingerii că da, avocatura pro bono este necesară și că merită să lupți pentru dreptate”, remarcă Avocata Dora Călian.

Doamna M. vorbește despre numeroasele bariere pe care le-a întâmpinat și despre cum sprijinul a venit atunci când își pierduse orice speranță:

„Nu am cuvinte să mulțumesc avocatei Dora Călian și echipei ACTEDO pentru tot ce au făcut pentru mine și soțul meu. După experiența de la Comisie [de încadrare în grad de handicap], care a fost o bătaie de joc, fiindcă nici nu voiau să stea de vorbă cu mine pe motiv că nu sunt de specialitate, deși eu cunosc boala soțului meu cel mai bine, îmi pierdusem cu totul speranța și nici nu aveam mijloacele de a-mi căuta dreptatea. Am dat peste niște oameni minunați, care au făcut un efort pentru noi fără niciun interes personal, și pentru acest lucru le doresc tot ce e mai bun și mai frumos. Iar într-un final s-a făcut dreptate, deși a fost târziu, căci soțul meu a plecat dintre noi la scurt timp după.”

Deși accesul la justiție este un drept fundamental protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de dreptul Uniunii Europene și de legislația română, multiplele bariere cu care se confruntă persoanele vulnerabile în viața de zi cu zi accentuează marginalizarea acestora și cresc susceptibilitatea de a fi supuși abuzurilor. În România, calitatea vieții persoanelor cu dizabilități este, în genere, scăzută, nu doar din considerente financiare, ci și fiindcă integrarea acestora în societate este percepută ca o responsabilitate individuală sau a familiei. La aceste bariere se adaugă un sistem instituțional birocratic care, contrar menirii acestuia, este potrivnic celor mai vulnerabili, precum și o lipsă a culturii justiției sociale.

Rețeaua Pro Bono pentru Drepturile Omului poate umple, pe alocuri, golurile existente în asigurarea accesului la justiție, corectând uneori erorile inexplicabile ale autorităților sau agențiilor statului. Cazul domnului M. este, din punctul de vedere al actului de justiție, unul fericit, iar acest lucru se datorează în principal dedicării de care a dat dovadă avocata pro bono Dora Călian. Cu toate acestea, statul are datoria de a apăra și garanta drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor și de a veni în întâmpinarea celor vulnerabili, eliminând barierele, pentru ca dreptatea și accesul necondiționat la justiție să constituie norma și nu excepția.

*

Glosar

Asistent personal al persoanei cu handicap grav este persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap (cf. Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap).

Grad de încadrare în handicap: în România, dizabilitatea este evaluată în patru grade, în ordine ascendentă a gravității infirmității: ușor, mediu, accentuat și grav. Doar gradul de încadrare în handicap grav permite acordarea dreptului la un asistent personal remunerat.

Alexandra Columban & Andrei Dragan