Avocatura pro bono în România la momentul actual. Probleme și soluții

Reglementarea avocaturii pro bono în România

Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană, care se aplică în România ca fiind şi Codul deontologic al avocatului român, începând de la data de 1 ianuarie 2007, amintește în Preambulul său că avocatul are inclusiv îndatoriri faţă de public, întrucât profesia liberală şi independentă a avocatului este un mijloc esenţial de apărare a drepturilor omului în faţa statului şi a altor puteri din societate.

La nivel național, Constituția României, prin articolul 21, garantează că accesul la justiție este un drept fundamental. Deși accesul la justiție nu este un drept absolut, restricțiile impuse acestui drept nu trebuie să cauzeze, în practică, imposibilitatea exercitării lui. În același timp, accesul la justiție este un instrument pentru realizarea altor drepturi garantate prin lege.

Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat menționează că profesia avocatului este liberă și independentă și subliniază rolul avocatului în apărarea drepturilor omului, stipulând că avocatul promovează şi apără drepturile şi libertăţile omului (art. 2, alin. 2) şi că în exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie şi pentru un proces echitabil (art. 2, alin. 5).

Mai recent, a fost adoptată Norma metodologică nr. 1/2016 a Departamentului de Coordonare a Asistenței Juridice al UNBR, privind procedura aplicării prevederilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care prevede obligativitatea înaintării de către avocatul care dorește să acorde asistență juridică cu titlu gratuit, a unei cereri de acordare a asistenței juridice către Decanul Baroului, pentru fiecare caz în parte, urmând ca aceasta să fie aprobată de către Decan în prealabil pentru ca asistența juridică să poată fi acordată. Aprobarea cererilor de către Decanul Baroului este discreționară, acesta fiind ținut să ia în considerare posibilitățile materiale ale solicitantului în numele căruia este făcută cererea.

Această reglementare are ca efect limitarea accesului la justiție şi îngreunarea acordării de asistenţă juridică pro bono, din mai multe motive printre care riscul de a aștepta pentru mult timp aprobarea cererii de acordare a asistenței juridice, dificultăți de interpretare și implementare a acestei norme care se vor răsfrânge asupra celor mai vulnerabili solicitanți, precum și riscul ridicat de a avea o practică neomogenă pe teritoriul țării.

În urma multiplelor reacții critice pe care această reglementare le-a ridicat în rândul societății civile, dar și al membrilor barourilor din întreaga țară, Consiliul UNBR a decis, la ședința sa din 17 iunie 2017, modificarea/completarea acesteia cu privire la acordarea cu titlu gratuit a asistenței de specialitate juridică de către decanul baroului, în sensul că fiecare avocat poate decide să presteze o activitate „pro bono”, fără a fi necesar acordul decanului/Baroului.

Ulterior, Consiliul UNBR adoptă Hotărârea nr. 272 din 26 august 2017, prin care se aprobă, cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale ale avocaților. După o nouă serie de opinii nefavorabile exprimate în mediul public în legătură cu această reglementare, ca de exemplu cea a domnului avocat și profesor de drept constituțional Radu Chiriță, Comisia Permanentă a UNBR adoptă Hotărârea nr. 250 din 28 septembrie 2017 prin care amână intrarea în vigoare a prevederilor art. 4-8 a Hotărârii nr 272/2017, care privesc principalele reglementări ale onorariilor minimale.

Parcă știind de situația neclară existentă în România în acest domeniu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene decide, în hotărârea sa din cauzele conexate nr. C‑427/16 și C‑428/16, că articolul 101 alin. 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (interzicerea împiedicării, a restrângerii sau a denaturării concurenței) coroborat cu art. 4 alin. 3 din același act, trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională care nu permite avocatului și clientului său să convină o remunerație cu o valoare inferioară valorii minime stabilite de o organizație profesională de avocați, în caz contrar acest avocat făcând obiectul unei proceduri disciplinare este susceptibilă să restrângă concurența pe piața internă. O analiză a acestei hotărîri relevă, astfel, că niciunul dintre organele de conducere ale UNBR nu poate stabili onorarii minimale obligatorii, decât în baza unor criterii obiective care să fie justificate prin raportare la interesul general și numai în baza unui control final al Statului. Prin urmare, Hotărârea nr. 272 din 26 august 2017 a Consiliului UNBR modificată de Hotărârea nr. 250 din 28 septembrie 2017 a Comisiei Permanente încalcă dreptul unional în măsura în care este susceptibilă de a sancționa disciplinar orice avocat care stabiliește cu clientul său un onorariu inferior celor prevăzute în tabelul onorariilor minimale ale avocaților.

Acțiunile noastre pentru promovarea avocaturii pro bono

În 18 decembrie 2014, ACTEDO a lansat proiectul Rețeaua Pro Bono pentru Drepturile Omului, care permite avocaților să se implice în soluționarea unor probleme sociale complexe, oferind asistență juridică gratuită persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate. Prin această colaborare, în primii doi ani de funcționare a proiectului, peste 150 de persoane (copii, persoane cu dizabilități, femei afectate de violență domestică și sexuală, persoane de etnie romă cu risc de evacuare forțată, persoane cu boli cronice) au primit asistență juridică gratuită prin intermediul Avocaților Pro Bono membri ai Rețelei Pro Bono. Acest raport al Rețelei Pro Bono pentru Drepturile Omului arată rezultatele acestui proiect de la lansarea lui. Succesul acestui proiect a fost recunoscut la nivel european în 2016, când Rețeaua Pro Bono pentru Drepturile Omului a câștigat premiul European pentru Impact Pro Bono Local.

În 2016, am trimis scrisori instituțiilor publice din România, inclusiv Guvernului, Ministerului de Justiție și UNBR prin care am solicitat reglementarea avocaturii pro bono, în scopul încurajării practicării acesteia de către avocați.

În urma adoptării Normei metodologice nr. 1/2016, ACTEDO a înaintat Consiliului UNBR, cu sprijinul av. Dan Chertes (membru al Rețelei Pro Bono pentru Drepturile Omului), un Memoriu  prin care a solicitat înlăturarea limitărilor aduse de Norma metodologică nr. 1/2016 accesului la justiție și am propus modificarea acesteia, în mod concret, cu respectarea accesului la justiție a tuturor persoanelor, inclusiv cele aparținând grupurilor vulnerabile.

În 2017, am transmis ONU, prin mecanismul său de evaluare periodică universală (UPR), un raport cu recomandările noastre privind facilitarea accesului la justiție și înlăturarea restricțiilor privind avocatura pro bono în România.

Vă invităm să citiți mai multe despre motivele pentru care există o nevoie de avocatură pro bono în România în documentul de poziție Avocatura Pro Bono, indicator al funcționării profesiei într-o democrație reală.